Urmare a activitatii biroului nostru de mediator privind medierea conflictelor de familie ( divort, custodie minori, partaj etc.) dorim sa va impartasim cateva constatari:
Procesul in instanta nu pune capat conflictului de familie. Poate parea o afirmatie paradoxala, dar este cat se poate de adevarata.
Sa luam de pilda unul din cele mai intalnite conflicte de familie: divortul cu copil minor.
Putine sunt cazurile in care ambii soti ajung la concluzia ca o continuare a casniciei nu mai este posibila, inteleg si sunt impacati cu situatia, si merg la instanta senini, tinandu-se de mana.
Pentru majoritatea sotilor, divortul este un eveniment incarcat de emotii si trairi diverse: durere, tristete, confuzie, frustrare, nesiguranta, vina, resentimente, sentimentul de abandon, dorinta de razbunare, blocaj sentimental, furie, frica, depresie si asa mai departe. Dupa cum spun terapeutii Craig si Sandra Everett:
„Divortul nu survine niciodata intr-un vid si nu apare niciodata peste noapte. Nu se produce doar din cauza ca unul dintre parteneri se supara sau ajunge la limita si decide sa viziteze un birou de avocatura. Divortul este rezultatul final al multor ani de nemultumire, nefericire si conflicte in cadrul unei relatii.” („Divortul sanatos”).
In cele mai multe cazuri de divort, exista doua ipostaze in care se regasesc sotii: unul dintre ei este sotul care paraseste, iar celalalt – sotul parasit. Indiferent de „rolul” pe care il joaca, ambii soti sunt incarcati intr-o masura mai mica sau mai mare cu emotiile negative descrise mai sus. Unii incearca sa le ignore, altii le resimt acut, ca si cum le-ar respira odata cu aerul, cei mai norocosi reusesc sa le depaseasca. Divortul reprezinta despartirea legala si in fapt, dar cand se produce despartirea emotionala? Atata timp cat sotii (acum fosti soti) au acele emotii si trairi, ei sunt in continuare legati unul de celalalt, evident impotriva vointei lor.
Situatia se complica si mai mult cand exista copii: incepand cu 2011, incredintarea spre crestere si educare mamei a fost inlocuita cu exercitarea autoritatii parintesti in comun de ambii parinti.
Parintii divorteaza sau se despart unul de celalalt (in cazul concubinajului), dar nu divorteaza de copil. Noua legislatie ii obliga pe parinti sa ia impreuna deciziile importante pentru viata copilului, adica sa colaboreze.
Cum sa colaborezi cu fostul/fosta si sa discuti relaxat despre ce scoala este mai potrivita pentru copil, cand il consideri vinovat de suferinta prin care treci?!
Iata cateva din situatiile ce pot avea loc post-divort, unele implicandu-l din pacate si pe copil:
- dezechilibru emotional: un sot a depasit momentul divortului si isi continua viata, celalalt nu a reusit sa iasa emotional din capcana divortului, se agata de relatie si chiar spera ca celalalt se va intoarce la el: de la plansete, implorari, amenintari, oferte de impacare, pana la obsesie (ce face, unde se duce, cu cine vorbeste celalalt)
- dorinta de razbunare „vreau sa suferi asa cum am suferit si eu” din partea parintelui nerezident, folosindu-se de copil: tactici de sicanare de la neplata pensiei de intretinere, nerespectarea programului de relatii personale cu copilul si altele;
- dorinta de razbunare din partea parintelui rezident: incercarea de a limita accesul copilului la celalalt parinte sau de a perturba perioada de petrecere a timpului cu celalalt parinte, tulburarea relatiei copilului prin cuvinte urate la adresa celuilalt, diminuarea calitatii de parinte, interzicerea accesului la familia extinsa din partea parintelui nerezident, pana la intoarcerea copilului impotriva celuilalt, care poate sfarsi in alienare parentala, un sindrom foarte serios cu consecinte dramatice asupra vietii de adult al copilului;
- dorinta de competitie pentru iubirea copilului: dintr-o frica prost inteleasa parintele doreste ca fiul sau fiica lui sa il iubeasca mai mult decat pe celalalt parinte, chiar sa declare ca nu are nevoie de celalalt parinte, prin diferite strategii: prin inocularea vinei, printr-un stil de parenting care-l transforma pe celalalt in parintele „rau”, etc.
Cum intervine medierea in aceasta situatie? Medierea poate interveni inainte de divort, in timpul divortului sau dupa divort. Medierea le ofera fostilor soti ocazia sa-si transforme vechea relatie de parteneriat intr-una de colaborare, sunt ajutati sa se vada reciproc doar in ipostaza de parinte. Astfel parintii sunt ajutati sa se elibereze de povara emotionala acumulata in perioada cand erau parteneri de viata, sa inteleaga ce este mai bine pentru copil si cum sa devina colaboratori in ceea ce priveste cresterea si educarea copilului lor.
Cel mai frumos dar pe care un parinte il poate face copilului sau este acela de a-l lasa si pe celalalt sa fie parinte la randul sau.