Pentru ca medierea in cazul recuperarii creantelor intre societatile comerciale este cu adevarat o solutie atat pentru debitor cat si pentru creditor am participat la masa rotunda organizata de Asociatia Colegiul Mediatorilor – Medierea, instrument pentru recuperarea creantelor. La aceasta intalnire au participat colegi mediatori membri ai asociatiei, executori judecatoresti, reprezentanti ai unor banci comerciale precum si reprezentantii unor societati comerciale care au folosit medierea ca modalitate de recuperare a creantelor dar si alti reprezentanti de societati care nu au folosit medierea, dar au dorit sa afle mai multe despre acest subiect.
Invitatii care au vorbit despre acest subiect, medierea folosita pentru recuperarea creantelor din domeniul business au avut prezentari foarte interesante.
Astfel, dupa cum stiti, lichiditatile asigura fluxul numerar al societatii si contribuie major la buna desfasurare a activitatii acesteia. O sincopa in acest flux poate fi dramatica pentru ca intrarile si iesirile de numerar asigura existenta stocurilor, plata salariilor, etc. Pastrarea unei rezerve intr-un cont sau seif, desi este recomandata, putine societati comerciale o pun in practica, regula fiind rulajul banilor. Rezervele sunt un mod de asigurare dar inseamna si blocarea unor bani. De aceea in situatia in care exista o sincopa, firmele achizitioneaza un credit pentru a acoperi acea lipsa si pentru a-si continua activitatea. Achizitionarea unui credit nu este cea mai buna solutie, de aceea este nevoie de variante pentru recuperarea creantelor.
O varianta este instanta cu urmatoarele dezavantaje: timpul cheltuit, costuri suplimentare de judecata si evident, riscuri legate de rezultatul procesului.
A doua varianta este vinderea creantei. Principalul dezavantaj este ca vinderea creantei se realizeaza la un pret de discount. Avantajul acestei solutii este ca cei care colecteaza creante au de partea lor experienta, tehnicile profesionale bine puse la punct.
Fiecare creditor este la randul sau un debitor, astfel ca debitorul poate deveni interesat de o creanta a creditorului sau. Astfel se realizeaza compensarea creantelor.
Urmeaza concilierea, arbitrajul si medierea ca variante pentru recuperarea creantelor. Ceea ce aduce in plus medierea fata de toate celelalte variante, amiabile sau nu este facilitarea dialogului si expertiza mediatorului. Problema principala insa pe care o intampina mediatorii cand vine vorba de recuperarea creantelor este atitudinea societatilor comerciale: ele spun ca daca medierea este o negociere, atunci asa cum si-au negociat intrarea in relatia comerciala, tot asa isi vor negocia iesirea din ea. Ceea ce reprezentatii societatilor comerciale trebuie sa inteleaga este ca medierea nu este o simpla negociere, nu presupune doua echipe adverse, ci doi parteneri care formeaza o echipa. Un alt aspect este faptul ca daca la semnarea contractului de colaborare dintre cele doua societati, foaia era alba in ceea ce priveste relatia dintre ele, la semnarea „divortului”, aceasta foaie este scrisa de ambele parti cu tot ceea s-a intamplat intre ele de-a lungul colaborarii. Si nu poate fi vorba doar de lapte si miere in situatia in care exista creante care trebuie recuperate. Doar mediatorul impartial si neutru ii poate ajuta pe reprezentantii societatilor comerciale sa rezolve conflictul si sa le faciliteze drumul catre o intelegere reciproc avantajoasa.
Medierea intre societati comerciale pentru recuperarea creantelor este o problema de educatie, de cultura, mediul comercial trebuie sa doreasca aceasta varianta.
A urmat interventia unui executor judecatoresc care a mentionat ca printre atributiile unui executor judecatoresc este si aceea de recuperare a creantelor pe cale amiabila, adica atunci cand nu exista un dosar de executare, iar specialistul sesiseaza aceasta posibilitate. Astfel, executorul judecatoresc ar putea sa mearga cu clientii sai la mediator si astfel sa-i ajute pe acestia sa-si rezolve situatia pe cale amiabila. Domnul executor afirma ca ar prefera sa evite toate tracasarile, nervii, timpul cheltuit cu un dosar, daca acest lucru ar insemna incasarea unui onorariu mai mic dar dupa o luna, nu un an de zile.
Intrand in detalii tehnice, este bine de stiut ca Acordul de Mediere semnat de parti duce la incetarea executarii silite prin renuntarea creditorului la executare. De asemenea, executorul judecatoresc poate suspenda executarea la cererea creditorului, astfel acordandu-le creditorului si debitorului timp pentru rezolvarea conflictului prin mediere.
In lege sunt patru cauze pentru care poate inceta executarea silita:
- daca s-a realizat integral obligatia prevazuta in titlul executoriu,
- daca executarea nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri,
- daca creditorul a renuntat la executare
- daca a fost desfiintat titlul executoriu.
Acordul de Mediere se refera la ajungerea creditorului si debitorului la o intelegere reciproc avantajoasa in urma careia creditorul renunta la executarea silita. In acest caz, de renuntare, Acordul de Mediere trebuie sa mentioneze cine suporta cheltuielile executorului judecatoresc. Un exemplu simplu de intelegere prin mediere in domeniul executarii silite este acesta: reclamantul are pe hartie 1 milion de euro de recuperat, dar s-ar multumi si cu 500.000 euro; debitorul societate comerciala nu doreste sa-si inceteze activitatea, asa ca ii convine intelegerea.
Urmatorul subiect a adus in discutie procedura judiciara din perspectiva medierii. Astfel participantii la intalnire au aflat ca medierea poate inteveni in urmatoarele etape referitoare la titlurile de creante:
- in faza preliminara cand creanta nu este executorie, iar creditorul trebuie sa obtina titlul executoriu in instanta
- dupa obtinerea titlului executoriu
- in faza executarii silite a titlului executoriu.
Cateva statistici de luat in seama. Astfel 85% din facturile emise sunt achitate cu intarziere. Desi scadenta facturilor este intre 14-45 zile, media intarzierii este intre 80-160 zile, iar plata efectiva se realizeaza intre 180-210 zile.
Iata situatiile in care apare conflictul mediabil:
- refuzul angajatorului de a plati drepturile salariale
- refuzul clientului de a plati bunurile/serviciile
- refuzul platii drepturilor de autor
- refuzul platii actiunilor sau a partilor sociale din societate
- recuperarea datoriilor pentru Asociatiile de Proprietari
- imprumuturi nerestituite la scadenta
- constituirea unor gajuri/ipoteci
- plata lucrari de antreprize
- datorii provenind din mosteniri
- datorii provenind din contracte de inchiriere/vanzare-cumparare
- datorii din contracte de vanzare-cumparare a unor bunuri mobile/imobile
Cel mai mare grad de risc pentru neincasarea facturilor la termen este inregistrat in:
1. CONSTRUCTII
2. HOTELURILE SI RESTAURANTE
3. TRANSPORTURI
4. IT
5. SANATATE
6. AGRICULTURA
ALEGE MEDIEREA PENTRU RECUPERAREA CREANTELOR !